Macabrul din oglindă

Se pleacă noaptea-n doliu greu
Pe codrii-ntunecaţi.
Luna se-aprinde, stele se sting...
Aştrii ce mor înjunghiaţi.
Pe cer, razele albe-s cuţite.
Pe lac, gheaţă.
În codrii, argint răsfirat
De reverie măreaţă,
De gând îngropat.
Se tânguiesc glasuri macabre în beznă.
Plânset morbid s-agaţă-n copaci.
Lacrimi ce cad ca picuri de gheaţă
Din ochi trişti, închişi şi opaci.
Lacul primeşte fremătând
Jertfa venită din nori întristaţi.
Luna răsare iar, dominând
Copaci de păcate spălaţi.
Apoi vine vântul şi cântă
Nocturne macabre.
Frănţi, arborii cad pe rând în lac -
Vaiete deşarte.
Cândva, sinistru glas tremura
Printre crengile goale-ndoliate.
Eterna noapte-acum s-a stins -
Păcate lacului cedate.