Gheața a pus flori la geamuri...
A vrut să compenseze lipsa lor pe timp de frig, sau cine știe ce a avut în minte...
Și ninge greu.
E ca și cum aceeași vară iubită a albit...
Flora s-a făcut sticlă rece, și-a aruncat culorile în timpul trecut.
Și-i frig mereu.
E fantomatic totul
Și-acuma se sperie mințile infantile cu povești cu lupul cel rău...
Care caută sânge.
În abisul alb se văd pete negre.
Urmele tale pe ce a fost - așa ai călcat tu totul în picioare...
Și-n urmă-i gheața care plânge.
