marți, 11 mai 2010

Alter Ego IV

Mi-e somn. Atât de somn... Prea somn.
Mi se preling vise și coșmaruri pe sub gene.
Mă uit. Când mă trezesc, le uit.
Nu există și cred în ireal.
Tăcere...

A-ți plânge morții
E la fel de folositor
Ca a te șterge cu un prosop ud
După baie.
Ce le pasă lor? Ce ii doare?
Ce mai simt ei?
Doar vise, eterne vise...

Mi s-a rupt sufletul în două.
O jumătate e cu mine.
Una e în alt univers.
M-am replăsmuit în altă lume și totuși...
Mi-am luat amintirile acolo. În rest nu mai știu nimic.
Doar îmi amintesc lucruri pe care nu le-am făcut.
Eu, dar nu eu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu