Mi-ai mângâiat fiece cărare cu moarte în zborul tău
Negru...
Întunericul morbid din penele tale mi s-a prelins pe chip
Sângeriu...
Ecoului zborului tău îmi răsună în urechi precum amintirea unui țipăt
Oribil...
Croncănitul tău a fost sentința mea la moarte.
De pe apogeul vieții mele m-am aruncat în bezna aripilor tale
Și m-am lăsat purtată în zbor spre uitarea ta neagră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu