Flori

Îmi tai respiraţia-n petale,
Mi le-a dat Noaptea,
Le arunc în spate ca o mireasă
Şi cad.

Mai ştii, m-am sărutat cu trandafirii.
Cui îi mai păsa de spini atunci ?
I-am stâns - buchet - în braţe.
Mi i-a dat Luna.

Şi mai ştii, am vorbit cu florile.
Stăteam pe câmp, iarba era gri, cerul mov şi soarele mort.
Florile erau doar umbre, ruine a ceea ce n-a fost vreodată şi s-a uitat.
Le-am păstrat. Mi le-a dat Moartea.