Iar pleci.

Știu că am un tic verbal
(Mereu îți spun „Auzi?”
Și tu îmi răspunzi nervos
Că nu ești surd.)
Dar e involuntar și nu pot scăpa de el.

Uneori, însă, chiar am senzația că nu mă auzi.

Dacă mă auzi,
De ce nu-mi răspunzi când te intreb ce faci?
Dacă te simți bine?
Dacă vrei să ne uităm la un film?
Dacă vrei să ieșim la o plimbare?

În noaptea aceea
Când am venit să te rog
Să mă lașă să dorm cu tine
Pentru că avusesem un coșmar,
M-ai alungat;
Am plecat atunci.
Mi-am dat seama că nu sunt binevenită.
Am plecat, dar totuși am rămas lângă tine.
(Știi ce visasem?
Că ai murit.
Și mi-a fost foarte frică,
Mi-a păsat
Și am venit să văd că ești bine.
Mea culpa.)

Astăzi când te-am întrebat
Unde mergi,
Te-ai întors cu spatele,
Ai plecat
Și nici n-ai închis ușa.
Te aștept de puțin timp,
Doar câteva ore - câteva milenii,
Îmi fac griji pentru tine
Și tu nu mai vii.