luni, 24 ianuarie 2011

Șaptezeci de mii de ani-lumină sub pământ

Aș vrea să știu
Ce-am căutat... atunci.
Demult, când m-am uitat la Lună
Și n-am văzut-o frumoasă, ci bătrână.
Ce-am căutat - aș vrea să știu!
În cer n-am găsit nimic.
N-am găsit nici zi, nici noapte,
Nici apus - purgatoriu.
N-am văzut decât Luceafărul
Și m-am întrebat : „Cât ești de departe?”
M-am temut că voi iubi o stea,
Că voi iubi un ideal - „Cobori în jos, Luceafăr blând...”
Atunci m-am uitat în jos
Și am văzut pământ.
Fiecare floare și copac -
Cruce de mormânt.
A cui? Mii de oameni dorm, uitați...
Atunci Luna mi-a zis :
„Tu nu știi
Că unii oameni au căzut
La șaptezeci de mii de ani-lumină
Sub pământ?”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu