Demone

Demone, ești frumos ca un înger
Demone...mă sfâșii încet.
Mă abandonezi în ploile gri ale toamnei
Și-n uitare.
Demone, tu vii doar noaptea.
Demone, ești aici mereu
Și-aș vrea să nu pleci vreodată.
Demone... ești dureros ca un înger.
Demone, ce te plimbi în grădina ta albă
Cu îngeri de marmură,
Cu aripi, mari, întinse,
Și capul plecat spre pământ,
Tu, demone, ești icoana mea.
Demone, ești cald precum e focul
Și alb ca zăpada.
Demone, demone... ești rece ca cerul infinit
Și negru precum corbii.
Demone, ești melodia unui pian abia atins
Și strigătul de disperare.
Demone... tu ești un înger.
În grădina ta de marmură,
Ești cea mai frumoasă statuie,
Cu aripile rupte,
Ești mic, ascuns într-un colț,
Rece precum moartea și somnul;
Demone, ești imaterial precum un vis,
Ești cel mai frumos coșmar
Și cel mai dulce chin,
Demone, tu, îngerul meu fără aripi...