luni, 14 iunie 2010

Răni

Lasă-mă să mor.
Lasă-mă să-mi sparg capul de oglinzi,
Lasă-mi să-mi întind sângele pe pereți
Și... să mor.
Toate oasele mă dor.
Scrâșnesc din dinți.
Hai să nu mai fim așa cuminți.

Tu chiar nu vezi?
Uite cum se rupe pânza asta
În mâinile mele, cu care mi-am desprins pielea de pe carne.
Acte de sadism nebun, nu?
Și cine le-a comis indirect
Prin mine?
Tu.
Uite cum se rupe pânza! Nu pot s-o cos la infinit...

Lasă-mă să mor.
O să treacă.
Am mai simțit furia asta
Și dezamăgirea asta seacă.
Toate mă dor.
Lasă-mă să mă tai în oglinzi
Ca să nu te mai văd în ele.
Lasă-mă să mă descarc
Doar ca să uit de această durere.
Lasă-mă să uit...
Nu va mai fi nimic cândva
Și-o să răsară alt Soare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu