Apus

Priveam apusul soarelui
In marea de cristal ce-l oglindea.
Razele lui ca suliti de lumina
Se pierdeau in ea.
Culori calde se imbinau cu cele reci.
Albastrul noptii le invaluia cu intuneric
Si cu stele de argint. Scoicile ceresti.
Aceeasi lume salasluia si in mare, si in cer.
Aceleasi scoici. Acelasi umed aer.
Cu privirea plecata spre apa, priveam luna
Ascunsa printre valurile inspumate.
Ma intrebam daca pot s-o iau cu mana
Si s-o arunc inapoi cerului.
Dar privind in sus, iat-o, acolo era
Cu stele dasand in juru-i.
Stralucea si ea asemeni argintului,
Inecandu-se in valurile de-ntuneric uscat
Asa cum soarele muri stins de apa noptii.